parvan
163 poze   2397 vizite

Tratament pentru iepuri

Nume album: TRATAMENTE IEPURI
Descriere album: - 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt coccitostop sau furaj medicamentos.
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie) sau cu mixohemovirovac vaccin de 2 ori pe an.
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
- otet de mere 6-8 ml/l apa pt balonari si preventiv
Nume album:
Boli Ierpuri
Descriere album: PRINCIPALELE BOLI CU CARE SE CONFRUNTA IEPURII

DIAREEATratamente

MIXOHEMOVIROVAC
Vaccine XOHEMOVIROVAC din sase in sase luni si la pui pana la varsta de patru luni in fiecare luna cate cinci zile timp de patru luni
Puteti face tratamente preventive pentru Pasteurelloza, cerand antibiotice pt. aceasta afectiune.
Ca si coccidiostatice folosesc: Robenidin, Sulfachinoxalina si Sulfadiazina. nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Un iepure balonat e semn de paraziti. Ar mai fi un coccidiostatic foarte puternic Toltazuril, doar ca se gaseste mai greu si e scump. Gelliprim Orale este un produs cu Sulfadiazina si Trimetroprim, este pentru prevenirea cocidiozelor insa nu atat de eficient ca si Toltazurilul. Enrofloxacina puteti sa le dati 2ml/L apa, 5 zile. Vitaminele ajung daca le dati 7 zile pe luna. Cunipravac este foarte bun dar nu se gaseste in farmaciile din Romania.
Citeste mai mult: MIXOHEMOVIROVAC
clotrimazol si mibazon
Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon
enrofloxacina sulotia la 10%.
dai 2mml intru un litru de apa si administrezi timp de 5 zile.
tratamentul pot fi repetat din 3 in 3 luni timp de 5 zile (daca o faci mai des nu mai are efect)
Petnil
Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si vitamine. Prin continutul de faina de ficat animal, Petnil are in componenta sa vitamine ale intregului complex B, biotina, oligoelemente si aminoacizi esentiali care activeaza procese chimice precum procesele metabolice de la nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul intestinal.
Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii de cauza nutritionala, in timpul si dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai rapida si stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia parazitozelor ( purici, capuse, paduchi, malofagi, tenii).
Blana sau parul animalului va capata vigoare si o noua stralucire din interior catre exterior.
Vitamm
Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere.Boli infectioase
Pseudotuberculoza iepurilor
Afecteaza în mod deosebit iepurii adulti si se manifesta prin reducerea poftei de mâncare si prin slabire progresiva. Evolutia bolii este lenta, iar la necropsie se observa noduli pulmonari, hepatici si splenici.
Holera Iepurilor
Este o boala infectioasa cu evolutie acuta, foarte contagioasa, caracterizata prin: diaree, care poate duce la deshidratarea organismului ?i în cele din urma, la moartea animalului. Infectia se face prin coabitarea cu animalele bolnave, precum si prin intermediul sobolanilor. Perioada de incubati e este foarte scurta (câteva ore) si este influentata de temperaturile scazute si conditiile proaste de crestere si hranire. Iepurii bolnavi fac temperaturi mari, de 41-42°C, respira cu greutate si refuza hrana, iar moartea survine în 3-5 zile. Diagnosticul trebuie sa fie pus de medicul veterinar, iar tratamentul se face cu antibiotice. Iepurii bolnavi se izoleaza si se trateaza, iar cei sanatosi se vaccineaza (toti iepurii cu vârste mai mari de 50 de zile). Camerele sau compartimentele si custile, precum si ustensilele se dezinfecteaza cu solutie pe baza de clor si acid fenic. În compartimentele unde a evoluat boala, înainte de populare cu 2-3 zile, în cadrul masurilor de dezinfectie este recomandat sa se faca si o gazare cu formol fimp de 24 de ore, cu toate geamurile, usile si orificiile de admisie a aerului închise. Dupa 24 de ore se deschid usile, geamurile si orificiile de admisie sau evacuare a aerului, actiuni ce se fac numai sub supravegherea fermierului, cu masurile de protectie a muncii prevazute de normele legale în vigoare. Ferma în care a aparut boala va fi supusa carantinei, care se va ridica la 15 zile dupa ultimul caz.
Enterita mucoida
Boala afecteaza mai ales iepurii la îngrasat si se manifesta prin diaree vâscoasa (gelatinoasa), reducerea poftei de mâncare ti a ritmului de crestere si, în final, cresterea procentului de mortalitate la 20-30%.
Tratamentul consta în administrarea de streptomicina 0,5 g/l, in apa, timp de 4 zile, sau neomicina, în apa de baut, timp de 4 zile, 0,25 g/l si o?et de vin în apa, 10 ml/l limp de 3-7 zile.
Masuratori profilactice: alimentatie echilibrata în principii nutritivi si îmbunatatirea conditiilor de igiena, precum si a conditiilor de microclimat.
Coriza virala

Se manifesta prin stranut, jetaj, tuse si inflamarea mucoasei cailor respiratorii superioare. Boala evolueaza catre forma cronica. Animalele bolnave se izoleaza si se face tratamentul specific fazei în care se afla boala.
Mixomatoza
Este o boala contagioasa a iepurilor de casa, produsa de un virus si se manifesta prin inflamarea mucoaselor nazale si ocularef Apar, de asemenea, edeme ale capului si tumori în diferite regiuni ale corpului precum si noduli subcutanati.
Boala se transmite prin contact direct .sau prin insecte (tântari iau ífááuehi). Incubatia dureaza cea 10 zile, dupa care apar umflaturi ale capului, ale ochilor ji chiar conjunctivita purulenta. Dupa câteva zile iepurii nu mai manânca, sunt deprimati si survine moartea dupa a 4-a zi de la aparitia primelor simptome; animalele supravietuiesc foarte rar acestei boli. Nu exista tratament specific si, ca urmare, animalele se sacrifica sau se incinereaza, dupa care se face curatenia, dezinsectia, dezinfectia si varuirea compartimentului (celulei), iepurii sanatosi ar vaccineaza cu vaccin care le confera o imunitate de circa 80%.
Pasteuroloza
Se manifesta prin stranut, jetaj purulent, bronho-pneumonie si se termina prin moarte, daca tratamentul nu se efectueaza la timp. Boala evolueaza uneori foarte rapid, sub forme septicemice si alteori îmbraca forme cronice, foarte lente, în care apar abcesele.
Se fac tratamente colective, în apa de baut, în care se introduce tetraciclina pura 0,5 g/l/cap, timp de 4 zile. Animalele ia care s-a instalat boala se izoleaza si se fac tratamentele individuale (de debut) cu streptomicina 100 mg/kg - 3 zile, sau strepnovil 2 ml - 3 zile.
Masuri profilactice: asanarea compartimentului unde a aparut boala, ameliorarea conditiilor de microclimat din hala, control sistematic si eliminarea animalelor bolnave si îmbunatatirea hranei, De asemenea, obligatoriu se va institui carantina reproducatorilor ce urmeaza sa populeze crescatoria.Boli netransmisibile
Bolile netransmisibile la iepurii de casa
Alte boli netransmisibile cunoscute în cresterea iepurilor sunt: insuficienta (carenta) unor saruri minerale, avitaminoze (lipsa unor vitamine), tulburari digestive, îmbolnaviri ale aparatului respirator, pododermatite si degeraturi.
Insuficienta sarurilor minerale si avitaminozele determina înce-finirea ritmului de crestere a puilor, micsoreaza rezistenta organismelor la conditiile de mediu, determina deficiente în cresterea oaselor (lipsa calciului, a fosforului si a vitaminei D). De asemenea, lipsa vitaminei A provoaca tulburari ale vederii si o calitate inferioara a blanitei, iar insuficienta vitaminei E provoaca tulburari ale activitatii de reproductie. Insuficienta unor elemente precum: calciul, fosforul, magneziul, iodul si cupru poate provoca încetinirea cresterii, reducerea fertilitatii, avorturi si un numar mare de pui morti.
Insuficienta calciului si fosforului, precum si lipsa apei de baut datorita defectiunii adapatorii duce la canibalism (unele femele îsi manânca puii la fatare).
Remedierea si prevenirea acestor tulburari se realizeaza prin adaugarea unui supliment vitamino-mineral în furajele administrate în crescatoriile mici si mijlocii si producerea unor nutreturi combinate granulate care sa contina principii nutritivi necesari pentru alcatuirea unor retete echilibrate privind nivelul proteic, energetic, celulozic, sarurile minerale si vitaminele.
Tulburarile digestive sunt provocate de hranirea iepurilor cu furaje înghetate, dure, mucegaite si folosirea în exces a sarii de bucatarie. Aceste tulburari sunt mai frecvente si mai grave la tineretul pâna la vârsta de doua luni, datorita si crizei de întarcare (trecerea dc la alimentatia pe baza de lapte, ia cea pe baza de nutret uscat). Principalele sîmptome sunt: diareea, eonstipatia, eliminarea unor excremente cu sânge si roueozitâti.
Îmbolnavirile aparatului respirator se datoreaza ia principal conditiilor necorespunzatoare ale microclimatului din adaposturile de crestei i iepurilor, lipsei sau functionarii defectuoase a sistemului de ventilatie (mai ales vara) si a sistemului de încalzire iama. Curentii mari de aer (peste 0,5 m/sec), temperaturile mai mici de 10°C si mai mari de 28°C, precum si cresterea concentratiei de noxe (gaze) provoaca inflamatii ale mucoaselor aparatului respirator, determinând bronsite si pneumonii, care se manifesta prin tuse, respiratie greoaie si horcait.
Microclimatul necorespunzator din adaposturi activeaza si virulenta unor microorganisme patogene din atmosfera adapostului sau care sunt saprofite în organism.
Animalele bolnave se vor izola si trata dupa reteta data de medicul veterinar de circumscriptie si se vor asigura conditii optime de microclimat în hale.
Pododermatitele si degeraturile

Pododermatitele (inflamarea labelor) sunt determinate de podelele necorespunzatoare ale custilor, cu nodozitati, îmbinari defectuoase si ochiuri mari (taioase). Se manifesta prin ranirea si inflamarea pernitelor si chiar rani deschise, mai frecvente la rasele grele.
In conditiile unor adaposturi friguroase cu temperaturi scazute apar si degeraturile de gradul I, II si III. Degeraturile de gradul I si II se manifesta prin aparitia unor basici, dupa spargerea carora apar rani, iar în degeraturile de gradul III se pot observa plagi deschise. Animalele cu degeraturi trebuie introduse în încaperi încalzite, se curata zona afectata si se trateaza cu iod si spirt.

Bolile netransmisibile la iepurii de casa
Intoxicatiile
Intoxicatiile pot fi determinate de greselile facute în hranirea iepurilor, de prezenta mucegaiurilor si ciupercilor dezvoltate pe unele surse de furaje, depozitate în conditii necorespunzatoare (la temperaturi si timiditate ridicata).
Aceste intoxicatii se manifesta prin: refuzul hranei, apatie, diaree, convulsii, balonare si moarte rapida.
Cauzele intoxicatiilor la iepuri sunt determinate în principal de mucegaiuri si ciuperci, erbicide si pesticide, nitriti si nitrati si plante otravitoare.
Intoxicatiile cu mucegaiuri si ciuperci sunt frecvente la iepuri si se produc prin ingerarea de furaje combinate, fabricate din materii prime contaminate cu compusi biologici care rezulta ca produse ale procesului metabolic de dezvoltare a fungilor. Acestia secreta un grup de compusi toxici si cancerigeni denumiti ajlatoxine. Metoda cromatografica a permis separarea aflatoxinelor în patru toxine principale: aflatoxinele B (Bj si B2), care emit o fluorescenta albastra, si aflatoxinele G (Gj si G2), care emit o fluorescenta verde. Iepurii fac parte din grupa animalelor foarte sensibile la aflatoxine.
Intoxicatiile cu aflatoxine pot fi: acute, subacute si cronice.
Intoxicatia acuta conduce, în cele mai multe cazuri, la moartea animalelor în 72 de ore. La necropsie se constata leziuni hemoragice, degenerative si necrotice ale tesutului hepatic.
Intoxicatia subacuta apare la animalele care au ingerat cantitati mai mici de toxine, ce se traduc prin modificari mai mult sau mai putin intense ale functiilor hepatice (hepatite cirotice primare).
Intoxicatia cronica apare mai ales sub forma de fîbroza difuza, iar dupa o perioada prelungita de ingerare a aflatoxinei, în doze subletale, poate provoca aparitia de tumori de natura benigna.
Nu exista în prezent o profilaxie specifica si nici una terapeutica, care sa evite aflatoxinele ce reduc performantele de productie si determina chiar moartea.
Astazi, mijloacele de lupta se refera la folosirea de materii prime libere de mucegaiuri si ciuperci si asigurarea unor conditii corespunzatoare de depozitare a furajelor.
Intoxicatiile cu plante toxice sau otravitoare
Sunt plante care consumate în cantitati mici produc tulburari digestive si nervoase, iar în cantitati mai mari pot provoca chiar moartea. Acumularea de substante otravitoare în plante are loc în faze diferite de vegetatie. Plantele otravitoare crescute pe terenuri umbroase, reci si cu exces de umiditate sunt mult mai toxice. Substantele toxice se gasesc în diferite organe ale plantelor (frunze, tulpini, radacini sau seminte).
Simptomele intoxicatiilor cu plante otravitoare sunt: inflamarea mucoaselor tubului digestiv, hemoragii ale acestuia însotite de voma si chiar diaree sangvinolenta. Toxinele din plante pot afecta sistemul nervos, determinând intoxicatii care se manifesta prin teama, spasme, stari epileptice, pareze si chiar moarte.
Principalele plante toxice care provoaca intoxicatii grave la iepuri sunt:
• neghina - planta este otravitoare în timpul înfloritului, iar semintele sunt cele mai otravitoare.
• mazarichea salbatica - semintele sunt foarte otravitoare;
• cartofii - contin solanina si de aceea trebuie fierti, iar apa în care au fiert sa fie aruncata;
• traista ciobanului - consumata în cantitati mai mari produce intoxicatii;
• volbura - tulpina este otravitoare;
• macul salbatic - este otravitor în perioada înfloritului si a formarii capsulelor cu seminte;
• feriga de padure - este otravitoare atât prin frunze, cât si prin tulpini;
• laba ursului - este toxica pentru iepuri atât în stare verde, cât si uscata;
• coada soricelului - este toxica în perioada înfloritului;
• nalba - este otravitoare pentru iepuri prin flori.
• Marul lupului, sângele voinicului si cucuta sunt deasemenea otravitoare.
Plantele prezentate sunt mai periculoase în micile crescatorii, care utilizeaza nutreturi verzi din surse proprii si mai putin în crescatoriile mari, care folosesc nutreturi combinate granulate.
Atât în cazurile de intoxicatii provocate de mucegaiuri si ciuperci (aflatoxine), cât si a celor determinate de plantele toxice ncprelucrate, prima grija a fermierului este suprimarea furajului, efectuarea testului biologic pe o cusca cu iepuri sanatosi si eliminarea sursei, iar nutretul combinat va fi examinat organoleptic si se vor trimite la laborator probele de materii prime, pentru analize fizico-chimice si bacteriologice.Boli parazitare
Oxiuroza
Este produsa de viermi mici de 0,5-1 cm, care paraziteaza în intestin, iar boala se manifesta prin diaree si slabire progresiva.
Tratamentul curativ se face cu fenotiazina 0,4% în furaj si tetramisol în apa de baut 4 ml/l, iar profilactic se face tratamentul cu vermifug, de doua ori pe an, în lunile aprilie si octombrie.
Cystlcercoza
Este data de formele larvare ale teniilor de la câine. La necropsie se constata mici vezicule translucide, în forma de ciorchine. în cavitatea abdominala. Daca sunt numeroase, animalul slabeste. Pot aparea de asemenea travee albicioase în ficat.
Tratament profilactic. Nu se va da la câini ficat de iepure trecut prin boala. Se va face vermigarea câinilor. Fânul de lucerna trebuie depozitat în spatii închise, în care câinii sa nu aiba acces.
Coccidioza intestinala
Apare de regula la tineretul de 1-3 luni si se manifesta cu diaree profuza, paralizia trenului posterior si mortalitate. La adulti se manifesta prin diaree, slabire, paralizie si moarte. Forma cronica este caracterizata prin diaree, diminuarea ritmului de crestere si slabire.
Tratamentul de atac consta în introducerea în apa de baut a sulfadimethoxinei sodice 25%, 2,5 ml la litrul de apa, 3-5 zile, emericid 1 g/l timp de 5 zile, sulfoquinoxalina 0,4 g/l, timp de 3-5 zile.
Masuri profilactice: dezinfectia grilajului cu vapori de apa la temperatura de 70-80°C, spalarea cu soda sau flambarea cu lampa de benzina.
La populare animalele vor fi tinute în carantina, izolare si tratament sistematic.
Raia auriculara
Afecteaza reproducatorii si iepurii la sfârsitul perioadei ue insrasârc Se raspândeste foarte repede în efectivele de iepuri. Iepurii se scarpina» îsi scutura urechile, tin capul aplecat. Conductul auditiv este inflamat, are cruste si abcese.
Tratamentul se face individual, cu un acaricid «* Ascobiol, 1/2 lingurita în fiecare ureche, de 3 ori la interval de 8 zile, iar lavajul crustelor se face cu remasol. Trebuie facut controlul sistematic al urechilor, In flecare luna. De asemenea, se face un tratament sistematic general la 2-3 luni si dezinfectia locala cu rivanol.
Se interzice popularea crescatoriei cu animale bolnave de râie sau provenite din unitati unde a evoluat râia.
La cumpararea iepurilor pentru reproductie se face un control general sanitar-veterinar, dupa care acestia sunt tinuti în carantina 3-4 saptamâni.
Iepurii bolnavi se izoleaza si se trateaza corespunzator, iar cei sanatosi se trateaza profilactic, cu mijloace specifice.

Diareea este o inflamare a intestinelor, avand cauze extrem de variate. In intestinul iepurilor exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local. Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile .
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune iepurii de rasa la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, este un factor decisiv pentru instalarea diareelor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite, iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu : fanuri invechite). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori care provoaca enteritele grave.
O alta cauza care poate determina aparitia diareei este si apa inghetata de pe timpul iernii, in acele adaposturi aflate in aer liber. In lipsa apei proaspete, iepurele va linge gheata formata in adapatoare, iar temperatura scazuta a acesteia va deregla echilibrul intestinal, in final provocand diaree.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat. Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, au un miros puternic, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor descarcari diareice) . Uneori apare si febra, alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
In tratarea diareei am folosit cu succes frunzele de salcam,paiele de grau sau de ovasz. Frunzele de salcam le ofer iepurilor chiar si verzi, iar pentru sezonul rece adun astfel de frunze. Tot pentru traterea diareei fac un ceai (infuzie) de frunze de salcam. Las la racit aceasta infuzie si o ofer iepurilor inlocuind apa de baut cateva zile cu aceasta infuzie.

PASTEURELOZA

Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta si animalele adulte. Agentul cauzal cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Pasteureloza este una dintre cele mai pagubitoare boli .
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 4 / 9 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare. In localizarea nazala apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare. Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.

SINDROMUL HEMORAGIC

Este o boala infectioasa virala, cu evolutie supraacuta si acuta, caracterizata prin febra, sindrom hemoragic, morbiditate si mortalitate ridicate. Aceasta boala este extrem de contagioasa, existand riscul ca in 24 de ore intregul efectiv din crescatorie sa fie contaminat .
Perioada de incubatie este foarte scurta, de 48-72 de ore. Boala se manifesta prin tulburari generale grave, abatere, febra, jetaj spumos hemoragic, cianoza mucoaselor, diaree, hematurie, convulsii, iar in final, caderi in decubit si moarte in circa 24 de ore. La boala sunt receptivi iepurii de casa, mai ales cu varste de peste 2 luni .
Sursele de infectie sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei cu forme subclinice, de cei purtatori de virus. Virusul este transmis prin furaje, apa, diferite obiecte, mijloace de transport, personal, rozatoare, insecte etc. si patrunde in organism pe cale bucala, pe calea cutanata sau a mucoaselor si pe cale respiratorie.
Ca si in cazul mixomatozei, singura metoda de protectie este prevenirea imbolnavirii iepurilor prin vaccinare. De asemenea vacinurile existente in comert sunt monovalente sau bivalente .

VIRUSUL MYXOMA(MIXOMATOZA)

Boala este cauzata de virusul Myxoma, un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul se raspandeste prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect prin intepaturile insectelor hematofage tantar, muste s.a.). Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra, rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi in primul rand in zona genitala si apoi in zona capului ( urechi,bot, pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi, friabile si rupandu-se usor, lasand in urma lor suprafete sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi pierde pofta de mancare. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul. Aceste excrescente apar la nivelul labelor, urechilor, si al nasului. Uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de7-14 de zile.

Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc imunitatea la 7-10 zile dupa administrare, pentru o perioada de 6 luni.

COCCIDIOZA

Clinic, coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui, fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor in urmatoarele situatii;
- suprapopulare in crescatorii;
- asternut umed
- lipsa ventilatiei in adaposturile inchise;
- hranirea necorespunzatoare, deficitara;
- zgomote puternice;
- microclimat necorespunzator (curenti de aer, stagnarea dejectiilor si temperaturi de peste 22 grade in adapost).
Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale , ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului. Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente acestia infestand furajele si apa de baut .
Boala apare de obicei la tinereul cunicul dupa intarcare cind imunitatea este scazuta si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti. Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede. Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi simptome, dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism. Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan.
Totusi, coccidioza poate apare si la animalele mature, spre exemplu la iepuroaicele gestante sau cu pui, al caror organism este slabit.
Pentru tratarea coccidiozei recomand un tratament preventiv cu produsul ESB 3 sau oricare produs similar care poate fi cumparat de la farmacia veterinara. Tratamentul se va efectua pana la varsta de 4 luni a iepurilor, si va fi insotit obligatoriu de Vitamina K3.Digestia si furajele iepurilor
Iepurele este un animal rozator si, prin modul in care se face digestia hranei, se incadreaza regimului vegetarian (ierbivor). In mod schematic, aparatul digestiv se caracterizeaza printr-un sistem redus de masticatie, un stomac voluminos, un intestin lung si un cecum important.
Aceasta dispozitie implica o trecere lenta a hranei prin intestin si necesita prezenta unei microflore abundente, antrenanta in procesul digestiv (alimentele ramin 48 ore si se elimina in 4 ore). Aceasta face ca iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare (slaba evacuare din intes¬tin) si la auto-intoxicari, daca este captiv si nu poate sa-si aleaga, dupa gust, acea planta bogata in substante indis-pensable sau o alta planta laxativa, care se gasesc in flora spontana (din imprejurimile locului sau de origine).
Dupa cum osul este specific ciinelui, tot astfel cracile si ramurile verzi (de salcie, plop, fag, tei, salcim, anin etc.) sint indis¬pensable iepurelui, atit pentru a-si toci dintii, cit si pentru valoarea lor nutritiva si influenta substantelor astringente (taninuri) in prevenirea diareei.
Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri minerale, vitamine etc.) asigura o bu¬na digestie si asimilare a furajelor concentrate. Crescatorul trebuie sa tina seama de importanta fiziologiei digestiei la iepuri, suplimentind permanent furajarea obisnuita cu ramuri verzi, frunze si buruieni specifice.
De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor, starea lor de conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si buruienilor pe care le foloseste in furajarea iepurilor.
Substantele alburninoide sau proteice
Substanjele alburninoide sau proteice (azotate) asigura dezvoltarea muschilor si a tuturor organelor (carnea). Cresterea este influentata direct de continutul furajelor in album ine, precum si de actiunea urmatorilor factori: de bogatia in materii azotate a frunzelor si a ramurilor verzi; finul recoltat tirziu pierde o anumita cantitate de materii azotate, proportional cu depasirea maturitatii plantelor, leguminoasele sint plantele cu cel mai bogat contlnut in proteine.
Furajele bogate in proteine sint: turtele si sroturile (de dovleac, de floarea-soarelui si de soia), uruiala de bob, mazare si lupin dulce, laptele praf, faina de carne, de singe, de peste etc.
In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de furaje bogate in pro¬teine; femelele care isi maninca puii sint deseori determi¬nate de lipsa indelungata a furajelor bogate in proteine de origine animala.
Substantele hidrocarbonate si grasimile
(neazotate) asi¬gura intretinerea caldurii corpului, dau energia nece sara functionarii organelor si formeaza rezervele de grasimi. Acestea se gasesc in fin, otava, paie, ovaz, orz, porumb, secara, tarite, diferite feluri de faina furajera, cartofi, gulii si sfecla.
Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele adminis¬trate trebuie sa contina in anumite cantitati si intr-un ra¬port corespunzator ambele grupe de substante nutritive: azotate (albumine sau proteine) si neazotate (hidrocarbo¬nate sau hidrati de carbon).
Acest raport, numit raport nutritiv trebuie sa fie strins (1:3) in cazul tineretului inainte si dupa intarcare, mijlociu (1:5) pentru femelele gestante si in lactatie si larg (1:7—8) pentru reproducatorii aflati in repaus. Substantele minerale sint indispensabile cresterii, deoarece — inainte de toate — scheletul este format din fosfat si carbonat de calciu.
Amintim prezenta fosforului in muschi, a fierului in hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de bucatarie in toate tesuturile si secretiile, Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit schimburile intre celule, ceea ce asigura o buna crestere.
Sarurile minerale sint cel mai bine asimilate si folosite de organism daca se incorporeaza in furaje (creta furajera, faina de oase, faina de peste, sare).
Vitaminele
Vitaminele nu contribuie in nutritie, dar sint absolut necesare; dupa cum ne arata numele,- ele intretin viata si stimuleaza cresterea.
Deosebit de insemnata este vitamina A, care se intilneste in furajele verzi, frunze, ramuri tinere, precum si in lapte, faina de peste, ulei de peste etc. Vitaminele B si B2 apara organismul de tulburari nervoase, paralizie si deschide pofta de mincare; ele se gasesc in invelisul grauntelor, in tarite, morcovi etc. Legumele si toate furajele proaspete sint bogate in vitamina C; pe timpul iernii, se folosesc napii si morcovii, care depasesc in aceasta privinta de zece ori valoarea sfeclei.
Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in adaposturi lipsite de lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna etc.). Vitamina E joaca un rol important in fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in fu¬rajele verzi, precum si in griul, porumbul si ovazul incoltit.
In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli grave de subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriiie excremente (coprofagie); acestea sint bogate in vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei, dimineata se gasesc in boxa numai excrementele eliminate a doua oara. Experiente recente ale fiziologilor francezi au demonstrat ca iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si reingera excremen¬tele din timpul nopfii, par sa sufere de subnutritie.
Furajele specifice iepurilor
Ca rozator de tip ierbivor si granivor, iepurele este adaptat la un regim de hrana vegetarian, nutritia lui bazinduse pe furajele vegetale.
Fiind un animal mincacios, dar nepretentios la mincare, el consuma cu placere, in stare verde sau uscata, atit ierbunle si buruienile din gradina, din cimp si de pe. marginea santurilor, cit si cele din finetele naturale si artificiale, leguminoasele cultivate, legume si zarzavaturi, frunze de copaci, ramuri etc. Acestea insa nu trebuie sa fie prafuite sau recoltate din locuri mlastinoase, infectate etc.
Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor aparfin urmatoarelor patru categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate. Furajele verzi (masa verde), reprezentate prin nutreturile ierboase ce se administreaza in stare suculenta, in tot timpul verii, sint cele mai ieftine, au o mare valoare nutritiva si contin multe saruri minerale si vitamine.
Cele mai hranitoare, vitaminate si digestibile sint buruienile, dintre care aratam mai jos pe cele specifice iepurelui:
Crescatorul trebuie sa fie atent ca in ierburile si buruienile pe care le da in hrana iepurilor sa nu fie plante toxice (care pot fi cauza unei mortalitati rapide) rum sint: cucuta (Conium maculatum), laurul sau ciumafaia (Datura stramonium), maselarita (Hyoscyamus niger), zirna sau umbra noptii (Solanum nigrum) , boglari sau galbenele (Ranunculus sceleratus), brindusa de toarnna (Colchicum automnale), laptele ciinelui (Euphorbia falcata), macul rosu (Papaver rhoeas), steregoaia sau strigoaia (Veratrum nigrum), omagul (Aconitum toxicum) etc.
De asemenea, de o mare valoare nutritiva pentru iepuri sint fructele diferitilor arbori si arbusti, precum si cracile v'rzi si ramurelele acestora (ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin, mesteacan). Pentru iarna, cres¬catorul trebuie sa se ingrijeasca de aprovizionarea in can¬titati suficiente cu craci, ramuri verzi si cu frunze, organizind in incinta crescatoriei frunzare mari, sub forma de glugi.
In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in perma¬nent craci si ramuri verzi, altfel acest rozator este nevoit sa sufere si sa fie nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn. Pe linga buruienile, ierburile si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta prezinta furajele verzi cultivate: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de crestere).
Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui. Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa acestea nu trebuie date decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de napi, de sfecla, de conopida si mai putin spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza negativ sanatatea iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza, manifesto simptome de insuficienta tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat excesiv (ca o gusa).
Cauza acestei tulburari grave se explica prin actiunea toxica a unor substan¬ce (cianide) din varza. Pe timpul iernii, iepurii pot fi hraniti si cu nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (2—3 tuburi a cite 1 m inaltime si cu diametrul de 1—1,5 m).
Furajele fibroase
Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Finul nu trebuie sa lipseasca niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza sau „piinea'' iepurilor.
Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,70—0,75 kg fin. Un fin de calitate buna este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta etc.). Finul recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat deoarece confine deseori chisti de coccidioza.
Furajele suculente
Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) mai insemnate pentru iepuri sint: sfecla, morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii.
Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara organismului animalului, sint insa sarace in proteine. O buna folosire prezinta si fructe¬le care nu-si gasesc o alta valorificare.
Furajele concentrate
Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile de baza in asigurarea producfiei iepurilor de carne.
In aceasta grupa se cuprind urmatoarele furaje: dintre cereale (graurite), mai ales ovazul, orzul, po¬rumbul, bobul si mazarea; dintre reziduurile industriale taritele (de griu, secara, porumb), praful de moara, sroturile si turtele (de floarea-soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre produsele si reziduurile de origine animala faina de carne, faina de singe, faina de peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat etc.
Piinea uscata constituie un bun aliment, ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe etc. Un produs special este drojdia furajera (levuri iradiate), avind un gust placut si un mare continut de vitamine (B, D si E).
Norme si ratii furajere
Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de substance nutritive necesare unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a tuturor functiilor organismului, pastrarea sanatatii, realizarea productiei planificate si mentinerea calitatilor de reproduce.
Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a iepurilor, dupa felul productiei si dupa sezoanele anului.
In tabelele 4 si 5 se redau Unitate nutritiva (U.N.) = valoarea continutului furajer, in substance nutritive, echivalent cu aceea a 1 kg de ovaz, considerat ca etalon. normele de furajare stabilite de Sectia de Alimentatie din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice. Pentru timpul iernii, datorita pierderilor de caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati nutritive este mai mare.
Ratii furajere
Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui animal, care sa-i satisfaca cerintele in substante nutritive, saruri si vitamine.
Ratiile furajere se stabilesc in functie de norme si cit mai corespunzator sezonului respectiv. Ca orientare, se redau doua exemple de ratii (simplificale), dupa cele intocmite de Sectia de Alimentatie din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice .
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale: sa corespunda parficularitafilor biologice si fizio-logice ale animalelor rozatoare, de tip vegetarian-granivor; sa contribuie la pastrarea sanatatii si obtinerea de productii ridicate; sa fie formate din furaje cit mai diferite si sa fie economice, folosindu-se in primul rind cele din productia proprie si numai cele ce nu se gasesc (sroturi, faina de carne, faina de oase etc.) sa se procure din cornert; sa aiba un anumit volum si efect de balast, pentru ca iepurii sa se sirnta satui si digestia sa se faca normal.
Pe cit este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor respective, crescatorul va tine seama si de urmatoarele recomandari practice: — In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se dea sub forma de craci sau ramurele cu frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare; — In crescatoriile personale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date sub forma de buruieni, iarba cosita si ramuri cu frunze;
Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei si pentru tineret (pentru tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile); Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi, suculente sau concentrate), vasul cu apa curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.
Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intimpla fiindca nu li s-a dat niciodata si deci nu sint obisnuiti s-o consume. In cazul crescatoriilor mari, industriale, cind furajarea iepurilor se bazeaza pe concentrate, consumul aproximativ de apa (in cm3 si pe timp de 24 ore) poate fi calculate.
Finurile
Finurile trebuie recoltate in faza optima, adica gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi, iar leguminoasele la imbobocire.
Un fin bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), din graminee (golomat, timoftica, ovascior etc.) sau din otava, uscate rapid; el trebuie sa aiba un miros placut, aromat si o culoare verde-intensa, si sa fie lipsit de praf si mucegaiuri. Finurile au si efect de balast, necesar unei bune functionari a tubului digestiv.
Finurile de calitate inferioara, vrejii de mazare, cocenii si paiele este indicat sa fie mai intii oparite, imbunatatindu-li-se astfel calitatile-gustative; totodata se distrug microbii, ciupercile etc. Finul. vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o moara cu ciocanele si transformat in faina de fin.
Depozitarea finului se face numai dupa ce mai intii a fost bine uscat, cladindu-se in glugi (stoguri) sau sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult mai bun si economic este finul presat in baloti, cu un grad de umiditate de 17»/0, care se depoziteaza mai usor si fara pierderi mari (volumul lui se reduce de 5—6 ori).
Suculentele
Suculentele sint usor digestibile si au un gust mai pla¬cut. Radacinoasele (sfecla, morcovii, napii) se administreaza iepurilor numai curatate de pamint si bine spalate. Cartofii se dau curati, inlaturindu-li-se cojile, si de obicei fierti.
Datorita continutului mare de apa (70—90"/0), suculentele' sint expuse mai usor alterarii si pentru mentinerea valorii lor nutritive, ele trebuie pastrate in locuri uscate si conservate pe timpul iernii in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni, morcovii sufera o pierdere de 16% si sfecla de 10"/o din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii, dupa ce s-au dezghetat. Cartofii fierti, in amestec cu tarite si cu faina de fin, constituie un bun furaj in timpul iernii. Tot astfel, castanele salbatice sint roase si consumate cu multa pofta.
Concentratele
Concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina vegetala si animala etc.). Folosirea acestora in furajarea iepurilor trebuie facuta dupa o preparare corespunzatoare. Astfel, ovazul este indicat sa se dea inmuiat cind este vorba de iepurasi.
Pe cit este posibil, orzul sa fie inmuiat si zdrobit, iar porumbul, mazarea si alte boabe, administrate sub forma de uruiala. Amestecurile de concentrate sint cele mai indicate, ele contin furaje variate, bogate in substante nutritive necesare organismului, pe care iepurele le con¬suma cu multa pofta. In acest scop, pasta umeda este de cea mai buna calitate (usor digestibila, se asimileaza bine si are mare efect in obtinerea sporului de carne).
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de mazare, tarite, faina de carne, sroturi, faina de fin sau din cetina verde de brad, toate bine omogenizate si umectate cu lapte tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta se adminstreaza calda: cartofi fierti, la care se adauga tarite, sroturi, faina de carne sau de peste.
Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte adaosuri: plante aro-mate, urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera. faina de case, praf de carbune si sare de bucatarie).
Sub aspect zooeconomic, furajele combinate sau ames¬tecurile complexe (concentrate obisnuite, reziduuri, adao¬suri minerale, vitamine, antibiotice etc.) reprezinta un factor de progres incontestabil si se bucura de o larga raspindire. Amestecurile de furaje sint intocmite dupa retete stiintifice si se prepara pe ca-le industrials sub forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei
Cu cit hranirea iepurilor se face mai des, cu atit mai bine sint consumate furajele si resturile ce ramin sint mai neinsemnate.
De obicei, ratia zilnica se distribuie vara in trei tainuri si iarna nuimai de doua ori pe zi. In crescatoriile personale, hrana se da vara in doua tainuri. Ratia zilnica si tainurile se distri¬buie diferentiat, dupa starea fiziologica a iepurilor si dupa activitatea lor periodica.
Iepurii sint mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sint pasivi, dormiteaza si se sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina seama de aceasta comportare specifica a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute sa dea concentratele cind ei sint mai activi si consuma mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare: Important este ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie data, la distribui¬rea ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa poata consuma -mult in perioada cind sint cel mai activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara graunte (pe linga restul furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente etc.). In crescatoriile industriale, unde se urmareste intensificarea productiei de carne, seara tirziu (la orele 21 —22) se da si al patrulea tain (indeosebi pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de mincare a iepurilor, reducindu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele si suplimentind hrana celor care au consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca furajele sa nu se puna peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul iepurelui este foarte sensibil si, mai ales, vara furajele vechi si alterate ii produc tulburari digestive destul de grave. De asemenea crescatorul trebuie sa dea o deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica trecerii lente de la regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.
Cind aceasta schimbare, ca si inlocuirea altor furaje se face brusc sau de la o zi la alta, iepurii au de suferit, se imbolnavesc si deseori se intimpla sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da ovaz sau orz incoltit indeosebi pentru tineret.




Albumul selectat nu contine nici o poza.







Comentarii, mesaje pentru acest album:
1 comentariu

GhinescuCatalin (acum 1 an)  
fffff frumos din partea ta sunt multi care nu stiu interesant
  Raportează
Către: parvan

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.